Search

Pe tine ce te opreste?

July 20th, 2011
Evenimentele neasteptate sunt cele ce ne schimba si ne influenteaza cel mai mult vietile. Intrat in armata la 20 de ani, Laurentiu Serban si-a urmat drumul in mediul careia i s-a dedicat reusind sa participle la diverse misiuni. La 29 de ani, in 2006, se afla in ultimele zile ale unei misiuni, cand a aparut acel eveniment ce i-a schimbat viata: “In timpul unei patrule de noapte am fost atacati cu dispozitive explozibile improvizate in urma careia eu am ramas fara un picior” – Laurentiu.

Dupa 4 luni de spitalizare, 13 operatii si multa suferinta a urmat perioada de recuperare in care a trebuit sa invete sa mearga din nou cu proteza ce ii inlocuia piciorul de la genunchi in jos. Accidentul i-a schimbat viata, dar Laurentiu a continuat sa lupte invatand de pe urma acestuia. Acum isi imparte timpul intre zborul cu parapanta, motoare, alpinism, innot, alergat, armata, prieteni si familie ( de 3 ani are sotie si o fetita). Va invitam sa urmariti intreaga poveste a lui Laurentiu in reportajul de mai jos:

Laurentiu este un om minunat, care a reusit sa vada partea buna a unui accident (oricat de mica ar fi), sa invete din ea, si sa invinga toate problemele. Povestea sa este o lectie de viata la care ar trebuii sa ne gandim atunci cand acordam o atentie mult prea mare micilor probleme cotidiene sau cand renuntam la primul obstacol intalnit. Laurentiu este unul din exemplele ce arata ca aproape orice problema poate fi depasita daca ne dorim cu adevarat.

 

Tu iti urmezi pasiunea?

June 10th, 2011

Fiecare dintre noi are cel putin o pasiune, acel “ceva” care ne defineste, pe care l-am face ore intregi si tot am mai avea energie.

 

 

V-ati bucurat de cascadoriile lui Danny MacAskill din videoclipul de mai sus. Acesta este un stunt biker scotian celebru in toata lumea pentru ceea ce face. Am ales sa vi-l prezentam nu doar pentru dificultatea cascadoriilor sale, ci si pentru povestea sa speciala.

Cum deja v-ati dat seama pasiunea lui Danny este sa faca cele mai neobisnuite si riscante lucruri cu o bicicleta. Viata sa se imparte in doua parti ce au un singur element comun: pasiunea sa.

Pana in aprilie 2009 Danny lucra ca mecanic si isi dedica timpul liber trucurilor sale care pentru cei mai multi dintre noi par imposibile.  Impreuna cu un prieten realizeaza un film de 5 minute si jumatate in care Danny arata de ce este in stare. Ajuns pe Youtube pe 19 aprilie, acest filmulet ii schimba viata. Intr-un timp scurt ajunge sa aiba milioane de vizualizari si Danny devine celebru.

Acum a renuntat la meseria de mecanic si isi dedica tot timpul pasiunii sale. Redbull i-a devenit sponsor oficial permanent si impreuna cu ei realizeaza show-uri in toata lumea.  Printre noutatile din viata sa se numara: aparitii pe cele mai cunoscute canale media din lume precum New York Times si BBC, rolul unui cascador intr-o productie de la Hollywood, aparitia intr-o reclama TV pentru Volkswagen si nominalizarea pentru premiul “sportivul anului” la categoria “sporturi extreme”.

Pasiunea lui Danny este una neobisnuita cu care multi nu ar fi crezut ca poate realiza ceva. Fiecare dintre noi avem o pasiune pe care trebuie sa o descoperim, sa ne-o aprofundam si sa credem in ea. Important este sa facem tot ce putem pentru a o folosi intr-un mod cat mai util si intr-o zi, ca in cazul lui Danny, ea ne va fi de un real ajutor.

 

Baleanu Andrei Razvan
 

Paste Fericit!

April 23rd, 2011

Va dorim ca sarbatoarea Pastelui sa reverse asupra voastra liniste si bucurie.

Sa va bucurati de primavara fericiti si cu zambetul pe buze.

Am inceput in FORTA pregatirile pentru editia FORCE din 2011. In curand revenim cu vesti proaspete.

Hristos a inviat!

Echipa FORCE

 

Un Fortos in Köln

March 18th, 2011

Nu stiu cum sunt altii, dar eu cand ma gandesc la Köln… ma gandesc la „DIE Studentenstadt“. Atat de chilled, atat de detasat, atat de studentesc si alive. Daca in München la ora 21:00 in timpul saptamanii zici ca esti in “I am Legend”, in good, old Kölle lumea e p strada, p Zülpicher Straße, la un pahar de Kölsch (spre mai multe) de vorba. Skinny jeans si sneakersi, tricouri lungi si eggeri, genti cu toarta lunga si atarnata stramb (dar calculat) pe un umar, insigne si multe multe saluri. Doamne, cate diminetzi petrecute in acel centru, mic (cateva intersectii: Heumarkt, Neumarkt, Rudolfplatz, Friesenplatz, Zülpicherplatz), familiar, primitor, cozy, cunoscut ca in palma, si cate si mai cate intoarceri pe bicicleta, numita DeeDeeMobile, acasa, la camin. Am stat exact in campus, langa facultate, adica din pat pana in sala de curs puteam ajunge in exact 47 de secunde (daca nu ar fi fost necesare detalii de genul spalatului pe dinti sau schimbarii de pijama). In WG-ul 1.2 (Wohngemeinschaft sau apartament) cu Chenguang din China, Christy din Sri Lanka, dar crescut in Germania si Carlita din Romania. Ultimii doi, prietenii mei pe viata. La fel si sarbul Filip de la 1.1 si Julie la 3.2, din Fagaras-city, sora mea de suflet. Mai zic d Molo (de unde si numele orasului devenit Mologne), Cristinik, Moa, apoi Ancutza, Paulaner, Cri, my big happy family, impreuna la bine si la rau? Sau Nikola, Bietka, Zuska x3, Paw, Can, Codru, Iwi, Bojan, Mirko, Janni, Jan, Dirk, Steffen, Sven, Chris, Arne, Sebastian, Iris, Ulli, Steffi, Robert, Tomasz, etc. etc. etc? De peste tot, de tot felul, mi-ati adus culoare, diversitate, apropiere si cunoastere. Am luat de la voi fiecare cate ceva si acum sunt bogata J (metaphorically speaking).

Eiffel Tower, Burj al Arab, Farul din Constanta si… Kölner Dom. O placinta de catedrala, impresionanta de fiecare data cand o vezi, ca dimensiuni, forma, culoare sau interior, este simbolul orasului si situata exact langa gara centrala, Hauptbahnhof. In spatele sau, se coboara scarile catre malul raului Rin, spre o minunata Promenada, care pe vreme frumoasa vuieste de lume, de voie buna, de agitatie si… chelneri in plina verva pe terasele pline, vanzatori de bunataturi sau jucarii si artisti care mai de care mai inventivi. Nota bene: da, recunosc, aici ploua des, mai ales in lunile cu “r”, dar, Köln-ul, cel mai verde oras din Germania (dupa cum se lauda localnicul Arne, coleg de facultate si partnerul meu d tenis) este absolut superb primavara si vara. As spune de neintrecut pentru sufletul meu deja pe sfert localnic ;) . Asadar, nu accept competitori si nici contraargumente, asta e Guest Post-ul meu, spun parerea mea: Kölle rulezzz.

Daca primul paragraph a fost introducerea, iar al doilea intriga, acesta e fara doar si poate punctul culminant: Kölner Karneval!!! Da simmer dabeeei, dat is primaaa, VIVAAA Colonia! O nebunie, ceva de descris. Neamtul cel politicos, retras, decent, rational si… adesea fara sare si piper, se dezlantuie pe parcursul a 5 zile prealabile postului Pastelui, cum nu am vazut nici macar la Oktoberfest in München. Se spune ca pe aceasta perioada unele cupluri se despart pentru a-si face de cap. Cert este ca lumea nu prea mai trece pe la servici, ci iese pe strada, imbracata incepand de la pirati, cowboy, politisti, porcusori si alte animale, tiroleze, personaje din basme pana la broccoli (!), Taxi sau Facebook (way to go, Molo!). Se bea bere (Kölsch, jawohl!), se danseaza, se canta (vai, dar ce se mai canta!), se petrece din creierii diminetii pana… in creierii diminetii urmatoare. Insa cel mai frumos lucru, ceva greu imitabil si ceva specific, as cataloga eu, ar fi atmosfera: toti sunt prieteni, tuturor le e drag de fiecare in parte, e o comuniune si sarbatorim impreuna, iar fiecare doreste sa impartaseasca bucuria lui cu cel de langa, fie ca il cunoaste, fie ca nu. Tin minte, ca mergand pe strada cu prietenii mei, de care inevitabil te pierzi pentru a te regasi dupa ore 2 m mai incolo, dar fara a te ingrijora, pentru ca, de Karneval, esti inconjurat de prieteni, tot Köln-ul e prieten cu tine. Si da, dupa primul Karneval, mi-au trebuit 2 saptamani sa imi revin complet dupa oboseala de a umbla pe strazi, dansa si a ma distra. Trebuie sa ai exercitiu (in urmatorul an, am avut mai mult…).

Da, nu va ingrijorati, am invatat mult si din greu, pentru ca Universität zu Köln e una dintre universitatile de elita din Germania. Master-ul terminat ma bucura si ma face mandra, caci a presupus munca serioasa, zile multe petrecute la Bib(lioteca), nopti nedormite, timp investit in a recupera ceea ce se presupunea ca trebuie sa stiu deja ca absolventa de Bachelor si emotii ca, desi stiu materia si m-am pregatit constiincios si indelung, risc sa nu imi pice fisa la probleme de transfer si sa nu imi iau examele. A meritat fiecare ora investita, fiecare moment in care rabdarea a invins asupra superficialitatii si, hehe, si fiecare 15 minute atipite pe desk-urile din Bib, in timp ce cugetam la structura lucrarii de master (pentru cei mai glumeti: master of disaster). Cred ca as concluziona asa: diploma de master e o diploma pe care stiu de ce o am! By the way, am primit-o acum 2 zile. Sentimentul e inaltator.

Daca locuiesti in Köln, atunci traiesti Köln si esti impotriva celor din Düsseldorf J. Rivalitatea e veche si se extinde la toate nivelurile: sportiv, politic, personal, etc. Düsseldorf-erii se considera superiori, rafinati, cu stil, pe cand pentru cei din “colonie” ei raman niste infumurati si inflexibili. In spiritul acestei situatii, eu mi-am lipit pe tocul usii (pe langa magneteii din Amsterdam, Barcelona, Lisabona, Stockholm, Moscova sau Berlin) o carte postala primita d la Cris cu „I love Ddorf“, hehe.

Cine e Köln? Va iubesc pe voi care ati impartasit totul cu mine, familia mea departe de familie, casa mea departe de casa, prezentul meu si acum amintirile mele: romanilor, nemtilor, sarbilor, croatilor, polonezilor, bulgarilor, spaniolilor!

Imnul meu pentru Köln? Definetly, “all the crazy things I did…, those will be the best memories”.

De ce iubesc orasul asta? Reprezinta perioada mea de studentie departe de casa, nebunia care m-a ajutat sa ma descopar, libertatea care m-a maturizat, experienta care a reconturat intregul mai frumos si mai slefuit ca inainte, constientizarea ca am crescut, ca imi doresc sa devin om serios. Unde? Pey, fara a avea pretentia de a generaliza, nicaieri nu-i mai bine ca acasa…

Diana Patrascoiu
Echipa FORCE

 

Martisorul FORCE

March 1st, 2011

Firul alb e sănătate, cel roșu prosperitate. Amândouă, împreună, reprezintă o cunună de succes și voie bună, pe care o transmitem cu drag tuturor fortoaselor, cu ocazia zilei de 1 Martie.

Vă dorim ca primăvara să vă aducă multe zâmbete și fericire, succes și reușite în tot ceea ce vă propuneți!

Echipa FORCE

 

Forta unui nou proiect minunat

February 28th, 2011

Dupa experienta echipei FORCE din anul 2008 in cadrul competitiei Citizen Act, ASER continua traditia participarilor in concursul de CSR organizat de BRD Groupe Société Générale.

Proiectul propus anul acesta, Ben King, este unul ambitios, care isi propune sa ofere studentilor o educatie finanicar-bancara interactiva, prin intalniri si workshop-uri cu personalitati marcante din domeniul economic, bancar si al jurnalismului economic. Ben King va crea mediul ideal de invatare pentru studentii Bucuresteni, prin networking, transfer de know-how si intelegere practica a domeniului financiar, prin intermediul a diferite business games, simulari de situatii economice si studii de caz.

Ne bucuram nespus ca unul dintre membri echipei FORCE, Floriana Boldojar, a pornit pe acest drum curajos, multumim echipei Ben King pentru acest articol, si le uram mult succes in finala concursului !

“Dare to have great dreams and find the FORCE to fulfill them!”

 

Premii de 250.000 de mii de euro pentru elevi, profesori si scoli

July 16th, 2010

E vara si ai un program lejer.

Lejer, doar teoretic… Pentru ca „jurnalul tau de vacanta” e foarte incarcat: ai un teanc de carti pe care ti l-ai propus sa-l citesti, ai sute de informatii pe care vrei sa le culegi, zeci de programe in care vrei sa te implici ca voluntar si alte zeci de cauze sociale pe care vrei sa le sustii.

Te felicitam ca-ti pasa de tine, de educatia ta si de omul responsabil care vrei sa devii. Te felicitam pentru ca iti place sa citesti, sa inveti, sa te dezvolti si ca iti pasa, in acelasi timp, de lumea in care traiesti.

De fapt, facem mai mult. Te premiem! Pentru ca meriti sa fii sustinut si incurajat sa continui pe un drum bun.

Inscrie-te la Gala Premiilor in Educatie – Fundatia Dinu Patriciu si intra in competitie la sectiunea Elevul anului. Pe langa recunoasterea eforturilor tale, poti castia unul din premiile in bani: Premiul 1- 7.000 de euro, Premiul 2 – 5.000 de euro si Premiul 3 – 3.000 de euro.

Citeste criteriile de eligibilitate, regulamentul concursului si cum te inscrii pe www.premiileineducatie.ro

Despre Gala Premiilor in Educatie

“Gala Premiilor in Educatie” este o competitie care urmareste sa promoveze si sa premieze oamenii, proiectele si organizatiile care au un impact semnificativ asupra sistemului educational din Romania. Valoarea totala a premiilor oferite este de 250.000 de euro.

Gala Premiilor in Educatie este un proiect al Fundatiei Dinu Patriciu, prin care aceasta isi doreste sa premieze performanta si sa impulsioneze competitia si creativitatea in domeniul educatiei.

Sunt 11 sectiuni de concurs:

Invatamant preuniversitar:

  • Profesorul anului
  • Invatatorul/Educatorul anului
  • Elevul anului (clase de gimnaziu si liceu)
  • Scoala anului (institutii de stat sau private, inclusiv licee)

Invatamant universitar

  • Profesorul anului
  • Studentul anului (in ciclul de licenta sau master)
  • Facultatea anului (institutii de stat sau private)

Cercetare:

  • Cercetatorul anului

Organizatii neguvernamentale si proiecte

  • ONG-ul anului in domeniul educatiei
  • Cel mai bun proiect educational realizat de un ONG sau institutie de invatamant

Biblioteci

  • Bibliotecarul anului

Inscrierile se fac exclusiv on-line, pe website-ul www.premiileineducatie.ro, pana pe 27 septembrie.

Puteti afla mai multe detalii despre criteriile de eligibilitate si despre regulamentul de participare pe site-ului dedicat evenimentului.