Search

Avem timp… dar nu stim

May 13th, 2011

Avem timp pentru toate.
Sa dormim, sa alergam in dreapta si-n stanga,
sa regretam c-am gresit si sa gresim din nou,
sa-i judecam pe altii si sa ne absolvim pe noi insine,
avem timp sa citim si sa scriem,
sa corectam ce-am scris, sa regretam ce-am scris,
avem timp sa facem proiecte si sa nu le respectam,
avem timp sa ne facem iluzii si sa rascolim prin cenusa lor mai tarziu.
Avem timp pentru ambitii si boli,
sa invinovatim destinul si amanuntele,
avem timp sa privim norii, reclamele sau un accident oarecare,
avem timp sa ne-alungam intrebarile, sa amanam raspunsurile,
avem timp sa sfaramam un vis si sa-l reinventam,
avem timp sa ne facem prieteni, sa-i pierdem,
avem timp sa primim lectii si sa le uitam dupa-aceea,
avem timp sa primim daruri si sa nu le-ntelegem.
Avem timp pentru toate.
Nu e timp doar pentru putina tandrete.
Cand sa facem si asta – murim.

Octavian Paler – “Avem timp”

De cate ori nu ni s-a intamplat sa primim sau sa oferim drept raspuns un neinduplecat “nu am timp”? Dar oare stim, atunci cand oferim acest raspuns, cat de adevarat este si daca se potriveste situatiei? Sau pur si simplu a devenit un cliseu, iar obisnuinta ne determina sa-l folosim fara a mai analiza circumstantele?

Se intampla de nenumarate ori sa ne urcam in metrou intr-o zi de luni si sa avem impresia ca mai coboram abia intr-o zi de vineri; sa nu stim ce sa raspundem cand ne intreaba cineva ce-am facut intr-o anumita zi, pentru ca am facut atat de multe, dar am uitat momentul si cel mai des ni se intampla sa uitam ca toate trebuie facute la timpul lor. De atatea ori spunem ca “nu am avut timp”, “nu am timp” sau “nu voi avea timp”, fara a realiza ca atunci cand vrem cu adevarat sa facem ceva, reusim. Preocupati de activitatile zilnice si intrati in acea rutina a vietii, uitam sa acordam timp pentru ceea ce este cu adevarat important pentru noi: dorintele noastre si oamenii dragi noua. Am lasat de atatea ori sa treaca saptamani intregi fara sa sun oamenii importanti din viata mea, sa vad daca sunt bine, raspunzand reprosurilor aduse, cu un rece si simplu “nu am avut timp”.

Analizand ulterior situatia, mi-am dat seama ca intotdeauna am timp sa dau un telefon, ca ma pot opri sa stau 5 minute de vorba cu cineva cunoscut pe care l-am intalnit intamplator pe strada, ca pot sta inca 5 minute la coada de la magazin pentru a-mi cumpara ceva ce-mi place si ca am timp sa zambesc oricand, oricui, iar persoana respectiva sa afle ca are timp sa-mi raspunda cu acelasi gest.

Am invatat sa-mi valorific timpul la maximum, dar am uitat sau poate nu am stiut niciodata sa acord atentia cuvenita lucrurilor cu adevarat importante pentru mine, ca om: sa ma opresc si sa apreciez ceea ce ma inconjoara, sa las o urma, vizibila sau nu, pe unde pasesc, sa admir ceva minunat si sa regret ca eu trec, dar minunea ramane si va fi privita si peste ani de multi alti trecatori.

Suntem efemeri, noi trecem prin timp si nu invers, el ne asteapta, dar noi ne grabim spre el si automat ii accelaram trecerea. Ne grabim mereu, aceasta este modalitatea in care stim noi sa facem lucrurile, iar graba duce la superficialitate, rapeste profunzimea si, din pacate, fara profunzime totul pare la fel si este foarte repede dat uitarii. Ajungem chiar sa uitam in ce zi suntem, pentru ca pana la urma nici nu mai conteaza, nu?

Am ales sa prezint la inceput o parte din poezia lui Paler, intrucat este cea care surprinde cel mai bine faptul ca viata noastra este constituita din lucruri marunte, asta ne defineste, asta ne face fericiti, dar suntem prea preocupati de lucrurile complexe precum  scoala, jobul,  proiectele, pentru a ne da seama ca avem timp si pentru altceva. Avem timp pentru tandrete, stim cum sa fim tandri, apartine naturii umane, dar preferam sa fie una dintre activitatile lasate la final sau amanata mereu, pana ajungem sa uitam de ea.

Totul este imprevizibil si niciodata nu poti sa sti ce iti rezerva viata. Important este sa ai incredere in visele tale, sa crezi ca soarele va straluci si maine pentru ca intotdeauna vei avea sansa de a schimba ceva in viata ta si te vei putea bucura de momente unice. Trebuie sa fim noi insine, sa avem timp sa ne bucuram de lucrurile simple pe care viata ni le ofera, sa nu le amanam  pentru ca s-ar putea sa fie prea tarziu si sa intelegem ca ceea ce nu traim la timp, nu mai traim niciodata.

Preluat din Asertiunea – Mai 2010

Magda Tanase

 

8 Responses to “Avem timp… dar nu stim”

  1. alinutza Says:

    “ceea ce nu traim la timp,nu mai traim niciodata”:X:X
    foarte frumos articolul;
    cred ca o sa il citesc din cand in cand,ca sa spun mai rar:”nu pot,nu am timp”:)
    Multumim pentru articol,ASERTIUNEA si FORCE!:*

  2. Alexandra Says:

    Ma gandeam zielele trecute ca nici nu imi aduc aminte cand am crescut, cand a trecut timpul.. atat de repede.
    I guess in the end the most valuable thing is time, and how we use it, appreciate it, take advantage of it.
    Depinde doar de noi daca “avem timp”.

  3. Andreea M. Says:

    Ce articol frumos :)
    “graba duce la superficialitate, rapeste profunzimea” – cat de adevarat e, din pacate…
    Concluzie: am timp pentru orice! :)

  4. Diana Says:

    Foarte inspirat articolul. Ar trebui ca cineva sa ne aminteasca mai des ca “avem timp” … pentru ca de cele mai multe ori ne prefacem ca uitam si amanam lucrurile pana este prea tarziu.

    PS: Andrei, versul asta e special pentru tine: “avem timp sa facem proiecte si sa nu le respectam” ;) )

  5. Adina Says:

    Avem timp!
    Chiar avem timp pentru toate….si avem timp sa le respectam pe toate.
    Tine doar de noi….sa ne lasam timp sa avem timp ;)

  6. Alina D. Says:

    Postul asta ma duce cu gandul la o poezie care imi place foarte mult.. Cien Moare? de Pablo Neruda. Sper sa va placa si voua.

  7. Alina D. Says:

    .. si un link cu poezia http://www.etc.tuiasi.ro/cin/Fun/PabloNeruda.htm

  8. Eulah Kushin Says:

    fantastic post, I adore Diana, she is wonderful, constantly appealing to hear from. I do love her, many thanks to your great write-up