Search

De ce sa aplici la Scoala de Vara FORCE?

June 19th, 2011

Cu siguranta, Scoala de Vara FORCE este o experienta benefica din care orice liceean are de invatat o multime de lucruri. Experienta FORCE nu poate fi descrisa mai bine decat de participantii Scolii de Vara. Iata ce inseamna FORCE pentru patru dintre ei:

FORCE a fost pentru mine mai mult decat un proiect, a fost o experienta marcanta, pe care sunt sigur ca mi-o voi aminti mereu. Genul de experienta al carei impact nu va disparea, dupa care, privindu-te in oglinda, te gandesti “sunt eu, dar sunt altfel”. Cand spui FORCE trebuie sa te gandesti automat la 2 seturi de cuvinte:
teamwork, change, motivation, time management, public speaking, branding” și “mim, prieteni, muzică, dans, jocuri, energizare, karaoke, film, discutii”, iar combinandu-le iese o adevarata piatra filosofala a proiectelor. Ce e placut e ca aceste cuvinte de-abia incep sa descrie experienta FORCE care trebuie traita si nu discutata.”

Tudor, Iasi

„ Scoala de Vara FORCE a fost ca un nou inceput, ca la varsta de sapte ani cand am mers la scoala. Imi doream mult sa incep, dar nu stiam ce o sa urmeze. Credeam ca va dura doar 10 zile si apoi totul o sa se incheie. Lucrurile stau total diferit. Ma intalnesc cu FORCE zilnic, in tot ceea ce fac. M-am redescoperit si am invatat o multime de lucruri minunate care isi pun amprenta mereu, am facut nenumarate lucruri pe care credeam ca nu sunt in stare sa le fac. La FORCE am cunoscut o familie minunata de la care voi avea mereu de invatat. Este atat de placut sa vezi cum tineri cu pasiuni diferite isi gasesc numitorul comun si formeaza impreuna o adevarata echipa care realizeaza lucruri frumoase. Pentru fiecare dintre participanţi, FORCE reprezinta unul dintre cele mai importante momente din adolescenta. Din descrierile noastre a fost o experienta frumoasa si benefica, dar FORCE inseamna mult mai mult de atat si nu iti poti da seama de asta decat dupa ce intri in aceasta familie.”

Andrei, Gorj


FORCE a insemnat inca din momentul in care am aplicat emotie, nou, surpriza, cunoastere… dar nu m-am gandit nicio clipa ca va produce o astfel de schimbare in viata mea. Am vrut sa cunosc oameni noi si am cunoscut… oameni exceptionali, talentati, inteligenti, sufletisti, sensibili. Am vrut sa-mi fac noi prieteni si acum am… o mare familie. Mi-am dorit ca atunci cand voi pleca sa raman cu o amintire frumoasa si acum exista… multe momente minunate pe care e imposibil sa le uit vreodata. Mi-am dorit sa poata aduce ceva nou in viata mea si a produs… o adevarata schimbare. FORCE a facut toate astea… si mai exact 9 oameni care au pus mult suflet şi multă pasiune ca FORCE să devină realitate şi ca povestea (şi realitatea) FORCE să meargă mai departe… Împreună am petrecut 10 zile minunate… în care am crescut, ne-am dezvoltat, am invatat impreuna si unul de la altul, am ras, am plans, am visat si am invatat sa credem in visele noatre, ne-am schimbat si ne dorim sa-i schimbam si pe cei din jurul nostru.. si suntem pe cale sa facem asta, pas cu pas, impreuna!

Nicoleta, Tulcea

„Primul lucru care vreau sa il spun este ca mai vreau de 1000 de ori sa repet experienta celor 10 zile cu voi toti: echipa FORCE si cei 19 participanti. Am mai participat la multe astfel de activitati si pe diverse teme dar nici una nu se compara cu FORCE. Oamenii au fost cum nu se poate mai bine de alesi iar echipade nota 10. Au stiut exact pe ce sa se axeze, ce trebuie sa aflam nou, cum sa ne capteze si sa ne faca interesati. Fiecare in parte a insemnat pentru mine ceva, am invatat ceva nou, am descoperit persoane si personalitati noi si ce trebuie reparat pe viitor. Cu siguranta a fost un succes proiectul echipei FORCE si in fiecare an trebuie repetat. Trebuie sa le dam sansa acestei experiente si altor adolescenti.”

Simina, Bacau

Aceasta este experienta FORCE prin cuvintele participantilor. Daca vrei sa pornesti si tu pe drumul catre un infinit de oportunitati trimite aplicatia ta pana la 1 iulie.

Echipa FORCE


 

Credeti in visele voastre?

May 1st, 2011

“Adiooo… visul frumos s-a terminat”

Cu totii ati ascultat macar o data acest vers al celor de la “Gaz pe Foc”. Ei bine … in cele ce urmeaza nu o sa  ascultam  vreun cantec de dragoste cu un final trist, ci o sa ne bucuram impreuna de o poveste minunata care arata ce inseamna cu adevarat un vis.

Andrei Rosu a fost tobosar in “Gaz pe Foc” prin anii ’90. Dupa ce trupa s-a destramat, fiecare din membrii a plecat pe propriul drum. Andrei si-a continuat cariera pentru care studiase si din 2002 a devenit consultant in domeniul financiar intr-o multinationala. Dincolo de familie, prieteni, muzica si profesie in ultimii doi ani in viata lui a aparut un lucru total neobisnuit – maratonul extrem pe toate cele 7 continente ale globului.

Puteti descoperi povestea lui unica in Romania si alte lucruri inedite in discutia de mai jos pe care echipa FORCE a avut bucuria sa o aiba cu Andrei.


FORCE: Orice poveste are un inceput, care este al tau?

Andrei Rosu: Povestea mea e destul de simpla, cel putin din punctul meu de vedere. Eu nu am un istoric ca atlet sau sportiv de performanta. Am alergat in curtea scolii la un fotbal, cam cum face tot romanul sport. Apoi, in ultimii 10 ani avand o munca de birou, am oprit activitatea sportiva si am devenit o specie  de corporatist clasic care sta foarte mult la serviciu. Cand ajungeam acasa ma uitam la televizor cateva ore si beam doua beri.

La un moment dat am zis ca daca o tin in ritmul asta copilul o sa ma copieze. Noi am invatat de la parintii nostrii. Pe ei ii vezi  si incepi sa-i copiezi. Am zis ca trebuie sa fiu mai eficient la serviciu, sa ajung mai repede acasa si sa petrec mai mult timp cu baiatul meu pentru ca de multe ori il gaseam adormit.

O prima decizie a fost sa nu ma mai uit la tv, apoi mi-am luat o bicicleta sa fac miscare si sa reduc mersul cu masina. Dupa care am zis sa am si o viata de sportiv si m-am dus la un semimaraton in octombrie 2009 in Bucuresti. Eu nu mai alergasem pana atunci mai mult de 5-6 km. Spre surprinderea mea am reusit sa termin semimaratonul doar din mers pe bicicleta si mers de 2-3 ori pe munte. La semimaraton m-am intalnit cu o colega care stia ca sunt friguros si ca nu prea fac miscare si mi-a dat in gluma un email in care m-a intrebat daca nu vreau sa particip la Maratonul de la Polul Nord. Am vazut ca e pe bune, deci chiar exista maratonul si am vrut sa sterg emailul. Am zis hai sa il las totusi, l-am pus intr-un fisier. M-a ros ideea vreo trei zile pentru ca mi-am amintit cum in copilarie am citit cartile lui Jules Verne si calatoream mult cu mintea.

Am inceput o corespondenta cu organizatorul maratonului. Am aflat ca mai sunt locuri disponibile si ca taxa de inscriere e enorma si nu imi pot permite. Apoi m-am intrebat cum as putea sa particip. M-am gandit la o multime de idei si am inceput sa le pun in aplicare. Am inceput sa ma antrenez. Nu puteam sa astept pana faceam rost de bani pentru ca riscam sa fiu in intarziere cu antrenamentele. Am inceput pregatirea pe 1 Ianuarie 2010 la ora 5 dimineata, putin mahmur. Am continuat sa alerg in fiecare zi. La inceput a fost foarte greu.

Apoi mi-am facut un blog, un fel de carte de vizita pentru potentialii sponsori. Blogul m-a ajutat foarte mult. Dupa care am avut contacte cu diverse comapanii. Le-am trimis emailuri, dar nu am primit nici un raspuns, ceea ce nu e foarte motivant. Pana la urma am reusit sa strang banii necesari.

FORCE: Ce a urmat apoi?

AR: Dupa maratonul de la Polul Nord am zis: ok, acum as putea linistit sa ma opresc aici. Imi era teama ca o sa revin din nou la stilul meu de viata de dinainte si am hotarat sa mai fac ceva. La Polul Nord m-am intalnit cu un tip care spunea ca exista un circuit „7 maratoane pe  7 continente”. M-am inscris si eu in circuit. Mi-am ales niste maratoane care sa fie dificile pentru ca la un maraton de oras e mult mai simplu: daca nu mai poti, te opresti, te asezi la o terasa, bei  o bere si pleci acasa. La maratoanele astea gen Antartica, Polul Nord, Sahara,  nu prea ai ce sa faci, e ca atunci cand vrei sa innoti: te arunci in apa si trebuie sa inveti, nu prea ai posibilitati sa te opresti.

In Decembrie am fost in Antartica. Acolo se organizau doua competitii consecutive: un maraton la care ma inscrisesem eu si un ultra-maraton de 100 de km. Am vazut ca la ultimul se inscrisesera niste tipi care alergasera si maratonul dinainte. Unul dintre ei avea 62 de ani, un francez, se apucase la 47  de ani de alergat cand cantearea si cu vreo 40 de kg in plus. Mi-am zis ca daca el poate la varsta asta, sa incerc si eu. Am reusit sa termin cursa. Alergand ultra-maratonul din Antartica mi-a venit si ideea de a alerga cate un ultra-maraton pe fiecare continent. Am cautat pe internet si nu am mai gasit pe nimeni sa faca asta. Am zis sa incerc, sa fie o premiera.

FORCE: Cum este sa alergi un ultra-maraton?

AR: Eu am avut o mare sansa incepand cu maratonul de la Polul Nord. Cam toate maratoanele la care am alergat au fost maratoane extreme care au cerut efort mult mai mare decat un maraton normal. Atunci ultra-maratonul nu mi s-a parut o alergare foarte dificila.

FORCE: Care este programul tau actual de antrenament?

AR: Ma culc la 10:30 seara, la 4 dimineata sunt in picioare si alerg pana la 6. Dupa 7 iau micul dejun, ma pregatesc de o noua zi si plec la serviciu.

FORCE: Ce urmeaza dupa „7 ultra-maratoane pe 7 continente”?

AR: Eu am o multime de idei si de proiecte. Unul dintre ele este sa traversez Africa de Sud  pe bicicleta in 4 luni. Mi-am propus sa fac asta impreuna cu sotia. Mai sunt competitii de alergare si pe distante mai mari, si de 2-3 sute de km, dar vreau in 2012  sa ma concentrez pe intern. Am inceput sa lucrez la organizarea unui ultra-maraton de 100 de km pe Transfagarasan..

FORCE: Ai amintit mai devreme de sotie. Cum a reactionat dupa ce i-ai spus ca vrei sa alergi in Maratonul de la Polul Nord?

AR: Sotia fiind langa mine tot timpul, discutand planurile si vazand ca ma antrenez, pentru ca asta conteaza cel mai mult, m-a sustinut. Intotdeauna cand ai un plan sau un vis pe care vrei sa il indeplinesti trebuie sa fie in armonie si cu ce este in jurul tau. Sigur ca tu poti sa te ambitionezi sa-ti realizezi visul indiferent de ce zice sotia, mama, tata, prietenii, dar s-ar putea sa te trezesti ca ti-ai realizat visul, dar esti singur.

FORCE: Ce poti sa ne spui despre locurile in care ai alergat?

AR: Fiecare maraton este cu specificul lui: la Polul Nord alergi pe calote glaciare, in Antartica pe ghetari uriasi, in Australia esti intr-un desert rosu si ai senzatia ca esti pe Marte, in Turcia cand alergi printre vestigii ai impresia ca te-ai intors in timp cu cateva sute de ani, in Chile alergi pe drum de coasta cu palmieri si ai Pacificul in dreapta, in Sahara alergi pe dune fierbinti. Fiecare loc iti creeaza o senzatie speciala. E foarte important sa te duci la astfel de competitii deschis, sa nu fi atent la ce nu ti place si la ce iti place. Eu in general sunt foarte deschis in a vedea ce e frumos in locurile in care merg.

FORCE: Ai avut la un moment dat diferenta foarte mica de timp intre doua maratoane cu caracteristici climatice diferite. Cum a fost?

AR: Acum doi ani daca ma intrebai si eu aveam aceeasi impresie pentru ca vazut din afara asa pare. M-am temut si eu de acest lucru dar organismul uman cred ca e perfect, adica se adapteaza la orice temperatura foarte rapid. Cand am ajuns la Polul Nord nu lasam la vedere nici macar o pleoapa si dupa trei zile stateam in bluze, fara caciula, fara nimic. Te adaptezi. E fantastic. Asa e si la caldura. In Sahara am avut 53 °C intr-o zi, din fericire nu a fost ziua cu maratonul. Nu pot sa zic ca muream de cald, deci organismul e facut sa reziste. Totul pleaca de la psihic. Daca esti dispus sa induri caldura sau frigul  la inceput, cand e senzatia cea mai urata, dupa aceea e relativ simplu, e in regula.

FORCE: Iti vine in minte vreo intamplare deosebita de la maratoane?

AR: Fiecare maraton are momente speciale. De exemplu in Australia organizatorii ne-au spus sa nu ne abatem de la traseu nici daca vrem sa ne usuram (rade) pentru ca din primele zece specii de serpi veninosi din lume , sapte sunt in Australia si nu mai apuci nici sa dati un telefon daca va musca doi dintre ei.

Nu-mi inchipuiam ca o sa ajung sa mananc canguri, crocodili, struti si tot felul de mancaruri. Imi plac maratoanele extreme fiindca nu vin mii de oameni ca la un maraton de oras si atunci daca sunt maxim 30 de alergatori, stand cateva zile impreuna cu ei le afli povestea.

Acum a fost iarasi o experienta de care m-am temut si pe care am reusit-o, am alergat trei ultra-maratoane intr-o luna.

FORCE: Care din cursele in care ai alergat pana acum te-a impresionat cel mai mult si de ce?

AR: De fiecare data cand am avut o cursa am spus ca e cea mai impresionanta si ca nu poate fi alta mai frumoasa, mai spectaculoasa  si sunt surprins de fiecare data.

FORCE: Dar care a fost cea mai grea?

AR: Fiecare cursa iti ofera surprizele ei. E greu sa faci un gen de antrenament care sa te ajute pentru orice fel de competitie. Daca te antrenezi pentru frig o sa faci fata mai greu la cald, daca te antrenezi pe plat o sa fie mai greu in panta si asa mai departe.

FORCE: Stim ca ai hotarat sa sprijini cateva fundatii. Povesteste-ne mai multe.

AR: Ajutand oamenii cu siguranta te ajuti si pe tine. Nu poti sa treci prin viata fara sa te intereseze nimic, sa nu iti pase de cei din jurul tau. Mi-am dat seama ca pot face ceva, ca actiunile mele le pot fi folositoare unor fundatii. Cei de la „Hospice” m-au contactat pe Facebook, mi-au spus ca le place ceea ce fac si ca as putea sa ii ajut. Apoi am aflat de „Salveaza Vieti” de la unul din colegii mei care este voluntar acolo. Mi-a placut si am decis sa ii sprijin.

Pana la urma, noi, romanii nu putem sa ne plangem de mila mereu si sa ne autocompatimim. Sa zicem asta e soarta noastra, viata noastra, asta e. Macar sa murim luptand, nu in genunchi. Cred foarte mult intr-un proverb francez: „Fiecare sa-si mature in fata portii si strazile vor fi curate”. Sunt bucuros pentru ca am intalnit din ce in ce mai multi oameni care se zbat sa faca ceva.

FORCE: In ce a constat ajutorul tau?

AR: Este foarte important sa stie cat mai multi oameni ca astfel de fundatii exista  si ca daca nu ar exista ar fi tragic. Conteaza foarte mult mesajul transmis. Apoi am facut diverse actiuni prin care s-au strans bani pentru cauze pe care le-am popularizat pe blog sau prin diferite metode. De exemplu, Hospice se ocupa de ingrijirea paliativa a bolnavilor aflati in faza terminala si au o clinica in Brasov  si acum deschid una in Bucuresti. O sa alerg in septembrie de la clinica din Brasov pana la cea din Bucuresti pentru a atrage atentia asupra cauzei lor si pentru a strange bani.


FORCE: In ultimii doi ani ai fost pus in tot felul de ipostaze. Una dintre cele mai grele a fost cea de speaker. Ce ne poti spune?

AR: Frica mea cea mai mare este vorbitul in public. Inainte de experienta de la Polul Nord au aflat cei de la TED Bucuresti de intentia mea si mi-au propus sa tin un discurs. Eu nu stiam nici ce e TED, habar nu aveam. Am intrebat si eu un coleg mai rasarit si a zis „Mama,  ce tare!” si am zis da. Doua saptamani am lucrat la speech si il repetam de cel putin 5 ori pe zi si inainte de culcare, ma puneam in pat, inchideam ochii si il repetam in gand. Eu nu am talentul sa scriu un speech, sa il memorez si sa il zic pe de rost. Dupa aceea, dupa ce am fost la TED, mi s-a parut o experienta ca cea de la Polul Nord.  Sa ai primul speech la TED e ca si cum ai avea primul maraton la Polul Nord. Am hotarat ca pentru invitatiile ce au venit ulterior sa donez fundatiilor pe care le sustin jumatate din banii pe care ii primesc, atunci cand este cazul.

FORCE: Cu ce supererou te asemeni?

AR: Ai supereroi pana incepi tu sa iti faci viata cum vrei. Prin supereroi traiesti anumite calitati pe care vrei sa le ai sau sa iti invingi anumite temeri pe care le ai. Cand iti invingi tu singur temerile si iei viata in piept nu o sa te mai intereseze eroii si devii tu un erou pentru tine, pentru copii tai, pentru cei din jur.

FORCE: Suntem in 2021. Cine esti acum?

AR: E foarte simplu. Sunt Andrei alergatorul cel care a inspirat foarte multi oameni sa inceapa sa faca miscare, nu neaparat sa alerge. Deja traiesc intr-o tara normala in care oamenii fac miscare, traiesc sanatos si se respecta mai mult unii pe ceilalti. Am o sotie si doi copii minunati cu care imi petrec mult timp. Sunt recunoscut ca un foundraiser pentru fundatii, am deja foarte multe proiecte realizate atat caritabile cat si in zona educatiei pentru ca aici e viitorul nostru si trebuie investit. Sunt foarte fericit si multumit .

FORCE: In incheiere te rugam sa transmiti un mesaj tinerilor din Romania.

AR: Sa identifice fiecare punct forte pe care il au sa si-l dezvolte foarte mult, iar acolo unde au puncte slabe si in principal temeri sa le accepte, sa se obisnuiasca cu ele. Daca esti cel mai timid om de pe pamant nu o sa ajungi cel mai mare speaker, si atunci merita sa-ti dezvolti alte calitati. Sa incerce in zonele in care stau foate slab sa ajunga la un nivel mediu si sa se concentreze foarte mult pe calitati.  In momentul in care vor capata experienta in aria lor de specialitate, care ideal ar fi sa se suprapuna cu pasiunea lor, sa nu intre in monotonie. Sa fie implicati in cat mai multe proiecte astfel incat de la an la an sa capete o noua experienta .

A fost o parte din povestea lui Andrei Rosu, care ar trebuie sa fie un model pentru fiecare dintre noi, caci omul acesta a reusit sa invinga kilometrii, gerul si caldura, visand cu ochii deschisi si cu capul in nori dar planificand si actionand cu mare atentie si cu picioarele pe pamant.

 

Forta unui nou proiect minunat

February 28th, 2011

Dupa experienta echipei FORCE din anul 2008 in cadrul competitiei Citizen Act, ASER continua traditia participarilor in concursul de CSR organizat de BRD Groupe Société Générale.

Proiectul propus anul acesta, Ben King, este unul ambitios, care isi propune sa ofere studentilor o educatie finanicar-bancara interactiva, prin intalniri si workshop-uri cu personalitati marcante din domeniul economic, bancar si al jurnalismului economic. Ben King va crea mediul ideal de invatare pentru studentii Bucuresteni, prin networking, transfer de know-how si intelegere practica a domeniului financiar, prin intermediul a diferite business games, simulari de situatii economice si studii de caz.

Ne bucuram nespus ca unul dintre membri echipei FORCE, Floriana Boldojar, a pornit pe acest drum curajos, multumim echipei Ben King pentru acest articol, si le uram mult succes in finala concursului !

“Dare to have great dreams and find the FORCE to fulfill them!”

 

Viziunea noastra despre excelenta

July 20th, 2010

Asteptarile pe care noi le avem in dreptul nostru, contribuie foarte mult la gradul de excelenta pe care il avem sau pe care dorim sa il avem. Prin asteptarile noastre, definim limitele in interiorul carora suntem dispusi sa depunem eforturi pentru a atinge excelenta.
Excelenta, cu toate acestea, nu este o stare de perfecţiune, este o viziune personală şi un principiu dupa care ar trebuie sa traim zi dupa zi. Tinzand catre excelenta, continuam sa invatam, sa crestem si sa ne autodepasim de-a lungul vietilor noastre.
O viziune a excelentei, pastrata consecvent in minte, ne ajuta sa ne axam asupra telului final şi adânceşte implicarea în fiecare sarcină înainte de noi. Acest lucru permite fecarui task marunt, chiar si a celor de rutina, sa straluceasca cu bucuria de creatie necesara pentru a produce realizări de valori remarcabile.
Fiecare persoana va defini excelenţa într-un mod profund personal. Luaţi în considerare aceste cinci întrebări în timp ce vizualizati calitatea pe care o doriţi pentru viaţa voastra:

  • Cum ar arata viziunea voastra asupra excelentei, daca nu ati avea nicio restrictie si daca ati sti ca sunteti capabil sa o atingeti?
  • In ce domenii din viata voastra sunteti toleranti si asteptati mai putin decat maximul pe care il doriti?
  • Care sunt provocarile din viata voastra care va impiedica sa va atingeti adevaratul potential?
  • Ce resurse ati putea sa mobilizati pentru a avea un viitor plin de succes?
  • Ce ar trebui sa se intample imediat pentru voi ca sa va puteti apropia mai mult de viziunea persoanla asupra excelentei?

Răspunsurile voastre vor ajuta să clarifice şi să consolideze viziunea şi entuziasmul de a atinge excelenţa şi împlinirea pe care le cautati.Grenville Kleiser (1868-1953) a scris: “Keep a definite goal of achievement constantly in view. Realize that work, well and worthily done, makes life truly worth living.”

Va dorim sa atingeti excelenta, succesul, performanta si toate beneficiile care vin impreuna in fiecare zi, si sa fiti intotdeauna mai buni decat ati fost in ziua precedenta, si impreuna sa punem schimbarea in miscare !

Echipa FORCE !



 

Campania Internationala “Daruieste un zambet”

May 1st, 2010

LumeBuna te invita sa iei parte in Campania Internationala “Daruieste un zambet”!
Un zambet este un pas mic pentru cel care il ofera si are un impact puternic pentru cel care il primeste. De aceea ne-am propus sa impartim zambete prin orase, sa aducem o clipa de fericire tuturor celor pe care ii vom intalni intr-o dupa-amiaza de sambata. Ne-am propus sa facem oamenii sa zambeasca atunci cand merg pe strada!
Fideli crezului nostru ca “Un zambet poate crea viata”, scopul este sa facem cel putin 1.000.000 de oameni din Romania si din alte tari sa zambeasca. Si te asteptam si pe tine in aventura noastra! Ai nevoie de o ora libera, ceva de scris, niste hartiute si dorinta de a darui un zambet!
Daca vrei sa iti testezi energia si vitalitatea, sa daruiesti din inima zambete si sa descoperi cat de fain este sa primesti zambete inapoi, te invitam la noua campanie “Un zambet pentru tine”, intr-o zi minunata de sambata, mai exact 15 mai 2010.
Pentru a te inscrie, este de ajuns sa completezi formularul de aici pentru a fi la curent cu ultimele noutati legate de campanie. Si daca ai prieteni in oricare colt al lumii, le poti spune ca se pot inscrie si ei in campania internationala. Mai multe detalii despre proiect poti citi aici.
Te asteptam sa zambesti alaturi de noi :)

 

Scoala de Vara FORCE revine !

April 16th, 2010

FORCE inseamna sa fii mereu gata de actiune, sa te implici in societatea din care faci parte si sa nu ramai indiferent la ce se intampla in jurul tau. Insa pentru a iesi un proiect de calitate, trebuie sa pui suflet. Prin FORCE, nici un vis nu este de neatins si totul porneste de la dorinta de implicare.
Ce imi place mie cel mai mult la acest proiect, este faptul ca ne putem da frau liber imaginatiei si putem sa ne depasim mereu limitele. Daca in viata de zi cu zi esti un simplu elev sau student, prin FORCE devii una dintre rotitele care pune in miscare oameni, resurse, ce sunt mai apoi transformate în oportunitati pentru cei din jur. Este o situatie win-win: tu castigi sansa de a fi mai mult decat un simplu elev sau student, cunosti oameni care mai apoi iti pot deveni prieteni, afli o gramada despre lucruri care nici nu stiai ca exista (precum antreprenoriatul social) si cel mai important pui totul in practica. Nimic nu ramane la stadiul de teorie. Ceilalti castiga si ei sansa de a se dezvolta in primul rand ei personal, de a se remarca prin pasiunile si talentele lor si de a face parte dintr-un grup de oameni la fel de talentati.

Dar vestile bune nu se opresc aici: asa cum am anuntat si pe facebook, pregatim si lucram cu mare spor la organizarea Scolii de Vara FORCE 2010. In curand veti putea si aplica pentru Scoala de Vara, asa ca urmariti-ne pe facebook, twitter si pe site-ul nostru www.force.ro, de unde puteti afla ultimele noutati!

Va urez un infinit de zile minunate!

Alina Ivan, organizator FORCE



 

La multi ani ASER!

April 9th, 2010

Pe 24 martie, ASER (Asociatia Studentilor Economisti din Romania) a implinit 12 ani, sarbatoare care a dat nastere la ASERIADA, eveniment organizat in cinstea asociatiei si a tuturor membrilor, la Palatul Parlamentului. Pe langa prezentarea proiectelor, rememorarea evenimentelor speciale ASER, si momentele artistice cu care au fost surprinsi invitatii, ASER a premiat membrii, proiectele si partenerii de onoare ai asociatiei. Unul dintre proiectele premiate a fost si FORCE, datorita rezultatelor deosebite aduse de proiect si a impactului major pe care acesta l-a avut la nivel national asupra tinerilor liceeni.
Printre persoanele care au prezentat evenimentul s-au numarat mebri ASER, alumni, dar si 2 dintre participantii de la Scoala de Vara FORCE, asa ca iata parerile a doua persoane prezente la ASERIADA:

“ASERIADA, un eveniment ASER, un eveniment in care organizatia noastra a sarbatorit 12 ani de existenta. Am primit feedback pozitiv despre acest eveniment: unele persoane au spus ca a fost ” cel mai frumos eveniment organizat de un ONG studentesc”, altele au spus ca trupa The Groovies a intrecut toate asteptarile, de fapt, cred ca totul a fost doar…emotie. Din emotie s-a nascut acest eveniment, din suflet s-a creat ASERIADA, din daruirea cu care alumnii nostrii au lasat in urma exact ce trebuia ca noi sa ne putem intalni la Palatul Parlamentului, pe data de 24 Martie 2010.
Imi spunea dragul nostru prieten Paul Olteanu, ca proiectele prezentate de noi au fost interesante, ca premiile acordate de noi au fost originale, dar cel mai frumos moment a fost atunci cand de fapt s-a evidentiat pasiunea pentru ASER care ne unea pe toti si lacrimile de bucurie care au curs la sfarsit. Acela a fost momentul care a marcat toata seara si a dat insemnatate evenimentului.
Atunci cand cu totii visam la o ASERIADA care sa ne surprinda diferit de la an la an…”

Silvia Radu, presedinte ASER

“Cand am fost anuntat de ASERIADA, nu prea banuiam despre ce va fi vorba, nu prea aveam idee ca vor fi atat de multe persoane. Abia cand am ajuns pe covorul rosu si usa s-a deschis, mi-am dat seama ca nu e o sarbatoare oarecare, deoarece eram in Palatul Parlamentului. Rolul meu nu era unul mare; in calitate de participant FORCE trebuia sa tin un speech despre ce a insemnat pentru mine… FORCE.
Era sarbatoarea ASER-ului, despre care nu stiam foarte multe, in afara de faptul ca era legat de Scoala de Vara. Totusi, in seara aceea am primit si o prima definitie ASER: cineva, care cunoaste ASER-ul mai bine decat mine l-a numit, aparent banal, o “cofetarie fara preturi”. Am ales sa-l cred pe cuvant si a fost alegerea corecta, definitia fiind intampinata cu un val de aplauze.
La scoala, multi profesori ne spuneau ca schimbarea trebuie sa vina de la noi, generatia de acum, asa-zisa “post-decembrista”. Ei bine, mie mi se pare ca ASER este un grup de tineri (putin mai „batrani” decat noi :D ) care fac lucrurile sa se intample, care ne demonstreaza ca se poate.

Legat de seara de miercuri, cand a avut loc Aseriada, cred ca pot vorbi si in numele Mariei cand spun ca daca ar fi un cuvant prin care sa descriu totul, acesta ar fi “surprindere”. Chiar ne-a placut organizarea si trebuie sa felicitam generatia actuala ASER, asa cum au facut si alumnii. Cat despre noi, cei doi fortzosi prezenti acolo, ne facusem de acasa o “poezie” pe care o stiam cat de cat, pusesem la cale un moment coregrafic, dar toate s-au disipat putin cand ne-am vazut acolo, in fata aseristilor. Totusi, cred ca ne-am descurcat binisor

Atunci am concluzionat ca “Povestea FORCE continua”, aici adaug acelasi lucru si pentru ASER: La multi (multipli de 12) ani!”

Rafael Brancu, participant FORCE 2009