Search

Au inceput inscrierile pentru Gala Premiilor in Educatie

June 23rd, 2011

Fundația Dinu Patriciu a anuntat pe 15 iunie inceperea inscrierilor pentru Gala Premiilor in Educatie, editia 2011, o competitie nationala care identifica cele mai meritorii exemple din educatia romaneasca si le recompenseaza cu premii in valoare totala de 250.000 euro.

Gandita ca o solutie pentru stimularea competitiei in sistemul educational din Romania, Gala Premiilor în Educatie se adreseaza oamenilor si organizatiilor care – printr-o activitate profesionala remarcabila – au un impact pozitiv in educatie si pot deveni modele demne de urmat.

Inscrierile pentru cele 11 sectiuni de concurs – Profesorul preuniversitar al anului, Profesorul universitar al anului, invatatorul/Educatorul anului, Cercetatorul anului, Studentul anului, Elevul anului, Bibliotecarul anului, scoala anului, Facultatea anului, Cel mai bun proiect educational si ONG-ul anului in domeniul educatiei – se fac incepand de astazi, 15 iunie, pana la data de 27 septembrie 2011. Inscrierea se face pe website-ul Galei, www.premiileineducatie.ro, prin completarea unui formular de concurs online. Acesta trebuie apoi tiparit si expediat prin posta la sediul Fundatiei Dinu Patriciu, pana cel tarziu la data de 27 septembrie 2011 (data postei).

Un juriu independent format din 38 de persoane implicate in sistemul de invatamant romanesc va alege castigatorii competitiei, intre 28 septembrie si 22 octombrie. Exclusiv candidaturile eligibile intra in procesul de jurizare, care cuprinde doua etape. In perioada 28 septembrie – 22 octombrie, juriul evalueaza formularele de concurs pe baza criteriilor de evaluare si stabileste 10 finalisti pentru fiecare din cele 11 sectiuni de concurs. Intre 22-30 octombrie, finalistii vor fi intervievati, iar primii trei finalisti de la fiecare sectiune, cei care au primit notele cele mai mari, vor fi desemnati castigatorii competitiei. Acestia vor fi anuntati in cadrul ceremoniei de decernare a premiilor la inceputul lunii noiembrie.

 

Tu iti urmezi pasiunea?

June 10th, 2011

Fiecare dintre noi are cel putin o pasiune, acel “ceva” care ne defineste, pe care l-am face ore intregi si tot am mai avea energie.

 

 

V-ati bucurat de cascadoriile lui Danny MacAskill din videoclipul de mai sus. Acesta este un stunt biker scotian celebru in toata lumea pentru ceea ce face. Am ales sa vi-l prezentam nu doar pentru dificultatea cascadoriilor sale, ci si pentru povestea sa speciala.

Cum deja v-ati dat seama pasiunea lui Danny este sa faca cele mai neobisnuite si riscante lucruri cu o bicicleta. Viata sa se imparte in doua parti ce au un singur element comun: pasiunea sa.

Pana in aprilie 2009 Danny lucra ca mecanic si isi dedica timpul liber trucurilor sale care pentru cei mai multi dintre noi par imposibile.  Impreuna cu un prieten realizeaza un film de 5 minute si jumatate in care Danny arata de ce este in stare. Ajuns pe Youtube pe 19 aprilie, acest filmulet ii schimba viata. Intr-un timp scurt ajunge sa aiba milioane de vizualizari si Danny devine celebru.

Acum a renuntat la meseria de mecanic si isi dedica tot timpul pasiunii sale. Redbull i-a devenit sponsor oficial permanent si impreuna cu ei realizeaza show-uri in toata lumea.  Printre noutatile din viata sa se numara: aparitii pe cele mai cunoscute canale media din lume precum New York Times si BBC, rolul unui cascador intr-o productie de la Hollywood, aparitia intr-o reclama TV pentru Volkswagen si nominalizarea pentru premiul “sportivul anului” la categoria “sporturi extreme”.

Pasiunea lui Danny este una neobisnuita cu care multi nu ar fi crezut ca poate realiza ceva. Fiecare dintre noi avem o pasiune pe care trebuie sa o descoperim, sa ne-o aprofundam si sa credem in ea. Important este sa facem tot ce putem pentru a o folosi intr-un mod cat mai util si intr-o zi, ca in cazul lui Danny, ea ne va fi de un real ajutor.

 

Baleanu Andrei Razvan
 

Forumul Educatiei 2011

May 11th, 2011

Anul acesta are loc a doua editie a Forumul Educatiei si va avea loc in cadrul EDU-Expo pe 13 – 15 mai in spatiul expozitional Romexpo. Organizatorii sesiunilor au la dispozitie 3 sali cu destinatii diferite in functie de publicul vizat (specializat / nespecializat), cu capacitate de 140 de locuri, respectiv 50 de locuri.  Activitatile forumului vor fi derulate in intervalul orar 11.00 – 17.00.

Iti lansam invitatia de a participa in cadrul acestui eveniment la un seminar special al FORCE si ASER din data de 15 mai 2011, ora 11:00. Inscrierile epntru participare se fac le urmatorul link. Vino alaturi de noi pentru a dezbate un model de dezvoltare sustenabila in educatie !

Organizatiile care vor facilita sesiunile FED fac parte din urmatoarele medii: mediul institutional, societatea civila, mediul universitar, mediul preuniversitar, mediul privat, think-thankuri, mass-media. CROS, Leaders, IRSCA Gifted Education, Catalyst, EDMUNDO, Scoala de Valori, Little London, BEST,  si alte 20 de organizatii si institutii participa cu sesiuni in cadrul FED 2011.

Peste 100 de profesori din strainatate si din Romania, membri ai Asociatiei Europene a Profesorilor AEDE participa la Forumul Educatiei vineri de la ora 16.45 alaturi de reprezentanţi ai inspectoratelor scolare, Caselor Corpului Didactic, ai agentiilor guvernamentale, Ministerului Educatiei, Cercetarii, Tineretului si Sportului.

De la “Oportunitati Internationale pentru studenti si liceeni”, pana la “Educatia nonformala in actiune”, sesiunile aduc in discutie subiecte inovative, bine structurate  si documentate si cu un grad mare de relevanta pentru un numar cat mai mare dintre participantii la conferinta.

Forumul Educatiei din Romania se adreseaza tuturor celor care sunt implicati in sistemul educational national, tuturor celor care cu pasiune, creativitate si inovatie contribuie la performanta in educatia romaneasca. Noutatea acestei editii este reprezentata de dimensiunea externa a obiectivelor forumului, si anume aceea de a informa, invata, motiva si inspira publicul nespecializat, dar potential interesat, prezent ca vizitator la EDU-Expo.

Forumul Educatiei 2011 este organizat de Grupul Educativa impreuna cu Liga Studentilor Romani din Strainatate, Clubul pentru Romania si Asociatia Clubul Roman pentru Relatii Externe Diplomatie si Afaceri Europene.

Agenda evenimentului poate fi consultata pe site-ul www.forumedu.ro.

 

Credeti in visele voastre?

May 1st, 2011

“Adiooo… visul frumos s-a terminat”

Cu totii ati ascultat macar o data acest vers al celor de la “Gaz pe Foc”. Ei bine … in cele ce urmeaza nu o sa  ascultam  vreun cantec de dragoste cu un final trist, ci o sa ne bucuram impreuna de o poveste minunata care arata ce inseamna cu adevarat un vis.

Andrei Rosu a fost tobosar in “Gaz pe Foc” prin anii ’90. Dupa ce trupa s-a destramat, fiecare din membrii a plecat pe propriul drum. Andrei si-a continuat cariera pentru care studiase si din 2002 a devenit consultant in domeniul financiar intr-o multinationala. Dincolo de familie, prieteni, muzica si profesie in ultimii doi ani in viata lui a aparut un lucru total neobisnuit – maratonul extrem pe toate cele 7 continente ale globului.

Puteti descoperi povestea lui unica in Romania si alte lucruri inedite in discutia de mai jos pe care echipa FORCE a avut bucuria sa o aiba cu Andrei.


FORCE: Orice poveste are un inceput, care este al tau?

Andrei Rosu: Povestea mea e destul de simpla, cel putin din punctul meu de vedere. Eu nu am un istoric ca atlet sau sportiv de performanta. Am alergat in curtea scolii la un fotbal, cam cum face tot romanul sport. Apoi, in ultimii 10 ani avand o munca de birou, am oprit activitatea sportiva si am devenit o specie  de corporatist clasic care sta foarte mult la serviciu. Cand ajungeam acasa ma uitam la televizor cateva ore si beam doua beri.

La un moment dat am zis ca daca o tin in ritmul asta copilul o sa ma copieze. Noi am invatat de la parintii nostrii. Pe ei ii vezi  si incepi sa-i copiezi. Am zis ca trebuie sa fiu mai eficient la serviciu, sa ajung mai repede acasa si sa petrec mai mult timp cu baiatul meu pentru ca de multe ori il gaseam adormit.

O prima decizie a fost sa nu ma mai uit la tv, apoi mi-am luat o bicicleta sa fac miscare si sa reduc mersul cu masina. Dupa care am zis sa am si o viata de sportiv si m-am dus la un semimaraton in octombrie 2009 in Bucuresti. Eu nu mai alergasem pana atunci mai mult de 5-6 km. Spre surprinderea mea am reusit sa termin semimaratonul doar din mers pe bicicleta si mers de 2-3 ori pe munte. La semimaraton m-am intalnit cu o colega care stia ca sunt friguros si ca nu prea fac miscare si mi-a dat in gluma un email in care m-a intrebat daca nu vreau sa particip la Maratonul de la Polul Nord. Am vazut ca e pe bune, deci chiar exista maratonul si am vrut sa sterg emailul. Am zis hai sa il las totusi, l-am pus intr-un fisier. M-a ros ideea vreo trei zile pentru ca mi-am amintit cum in copilarie am citit cartile lui Jules Verne si calatoream mult cu mintea.

Am inceput o corespondenta cu organizatorul maratonului. Am aflat ca mai sunt locuri disponibile si ca taxa de inscriere e enorma si nu imi pot permite. Apoi m-am intrebat cum as putea sa particip. M-am gandit la o multime de idei si am inceput sa le pun in aplicare. Am inceput sa ma antrenez. Nu puteam sa astept pana faceam rost de bani pentru ca riscam sa fiu in intarziere cu antrenamentele. Am inceput pregatirea pe 1 Ianuarie 2010 la ora 5 dimineata, putin mahmur. Am continuat sa alerg in fiecare zi. La inceput a fost foarte greu.

Apoi mi-am facut un blog, un fel de carte de vizita pentru potentialii sponsori. Blogul m-a ajutat foarte mult. Dupa care am avut contacte cu diverse comapanii. Le-am trimis emailuri, dar nu am primit nici un raspuns, ceea ce nu e foarte motivant. Pana la urma am reusit sa strang banii necesari.

FORCE: Ce a urmat apoi?

AR: Dupa maratonul de la Polul Nord am zis: ok, acum as putea linistit sa ma opresc aici. Imi era teama ca o sa revin din nou la stilul meu de viata de dinainte si am hotarat sa mai fac ceva. La Polul Nord m-am intalnit cu un tip care spunea ca exista un circuit „7 maratoane pe  7 continente”. M-am inscris si eu in circuit. Mi-am ales niste maratoane care sa fie dificile pentru ca la un maraton de oras e mult mai simplu: daca nu mai poti, te opresti, te asezi la o terasa, bei  o bere si pleci acasa. La maratoanele astea gen Antartica, Polul Nord, Sahara,  nu prea ai ce sa faci, e ca atunci cand vrei sa innoti: te arunci in apa si trebuie sa inveti, nu prea ai posibilitati sa te opresti.

In Decembrie am fost in Antartica. Acolo se organizau doua competitii consecutive: un maraton la care ma inscrisesem eu si un ultra-maraton de 100 de km. Am vazut ca la ultimul se inscrisesera niste tipi care alergasera si maratonul dinainte. Unul dintre ei avea 62 de ani, un francez, se apucase la 47  de ani de alergat cand cantearea si cu vreo 40 de kg in plus. Mi-am zis ca daca el poate la varsta asta, sa incerc si eu. Am reusit sa termin cursa. Alergand ultra-maratonul din Antartica mi-a venit si ideea de a alerga cate un ultra-maraton pe fiecare continent. Am cautat pe internet si nu am mai gasit pe nimeni sa faca asta. Am zis sa incerc, sa fie o premiera.

FORCE: Cum este sa alergi un ultra-maraton?

AR: Eu am avut o mare sansa incepand cu maratonul de la Polul Nord. Cam toate maratoanele la care am alergat au fost maratoane extreme care au cerut efort mult mai mare decat un maraton normal. Atunci ultra-maratonul nu mi s-a parut o alergare foarte dificila.

FORCE: Care este programul tau actual de antrenament?

AR: Ma culc la 10:30 seara, la 4 dimineata sunt in picioare si alerg pana la 6. Dupa 7 iau micul dejun, ma pregatesc de o noua zi si plec la serviciu.

FORCE: Ce urmeaza dupa „7 ultra-maratoane pe 7 continente”?

AR: Eu am o multime de idei si de proiecte. Unul dintre ele este sa traversez Africa de Sud  pe bicicleta in 4 luni. Mi-am propus sa fac asta impreuna cu sotia. Mai sunt competitii de alergare si pe distante mai mari, si de 2-3 sute de km, dar vreau in 2012  sa ma concentrez pe intern. Am inceput sa lucrez la organizarea unui ultra-maraton de 100 de km pe Transfagarasan..

FORCE: Ai amintit mai devreme de sotie. Cum a reactionat dupa ce i-ai spus ca vrei sa alergi in Maratonul de la Polul Nord?

AR: Sotia fiind langa mine tot timpul, discutand planurile si vazand ca ma antrenez, pentru ca asta conteaza cel mai mult, m-a sustinut. Intotdeauna cand ai un plan sau un vis pe care vrei sa il indeplinesti trebuie sa fie in armonie si cu ce este in jurul tau. Sigur ca tu poti sa te ambitionezi sa-ti realizezi visul indiferent de ce zice sotia, mama, tata, prietenii, dar s-ar putea sa te trezesti ca ti-ai realizat visul, dar esti singur.

FORCE: Ce poti sa ne spui despre locurile in care ai alergat?

AR: Fiecare maraton este cu specificul lui: la Polul Nord alergi pe calote glaciare, in Antartica pe ghetari uriasi, in Australia esti intr-un desert rosu si ai senzatia ca esti pe Marte, in Turcia cand alergi printre vestigii ai impresia ca te-ai intors in timp cu cateva sute de ani, in Chile alergi pe drum de coasta cu palmieri si ai Pacificul in dreapta, in Sahara alergi pe dune fierbinti. Fiecare loc iti creeaza o senzatie speciala. E foarte important sa te duci la astfel de competitii deschis, sa nu fi atent la ce nu ti place si la ce iti place. Eu in general sunt foarte deschis in a vedea ce e frumos in locurile in care merg.

FORCE: Ai avut la un moment dat diferenta foarte mica de timp intre doua maratoane cu caracteristici climatice diferite. Cum a fost?

AR: Acum doi ani daca ma intrebai si eu aveam aceeasi impresie pentru ca vazut din afara asa pare. M-am temut si eu de acest lucru dar organismul uman cred ca e perfect, adica se adapteaza la orice temperatura foarte rapid. Cand am ajuns la Polul Nord nu lasam la vedere nici macar o pleoapa si dupa trei zile stateam in bluze, fara caciula, fara nimic. Te adaptezi. E fantastic. Asa e si la caldura. In Sahara am avut 53 °C intr-o zi, din fericire nu a fost ziua cu maratonul. Nu pot sa zic ca muream de cald, deci organismul e facut sa reziste. Totul pleaca de la psihic. Daca esti dispus sa induri caldura sau frigul  la inceput, cand e senzatia cea mai urata, dupa aceea e relativ simplu, e in regula.

FORCE: Iti vine in minte vreo intamplare deosebita de la maratoane?

AR: Fiecare maraton are momente speciale. De exemplu in Australia organizatorii ne-au spus sa nu ne abatem de la traseu nici daca vrem sa ne usuram (rade) pentru ca din primele zece specii de serpi veninosi din lume , sapte sunt in Australia si nu mai apuci nici sa dati un telefon daca va musca doi dintre ei.

Nu-mi inchipuiam ca o sa ajung sa mananc canguri, crocodili, struti si tot felul de mancaruri. Imi plac maratoanele extreme fiindca nu vin mii de oameni ca la un maraton de oras si atunci daca sunt maxim 30 de alergatori, stand cateva zile impreuna cu ei le afli povestea.

Acum a fost iarasi o experienta de care m-am temut si pe care am reusit-o, am alergat trei ultra-maratoane intr-o luna.

FORCE: Care din cursele in care ai alergat pana acum te-a impresionat cel mai mult si de ce?

AR: De fiecare data cand am avut o cursa am spus ca e cea mai impresionanta si ca nu poate fi alta mai frumoasa, mai spectaculoasa  si sunt surprins de fiecare data.

FORCE: Dar care a fost cea mai grea?

AR: Fiecare cursa iti ofera surprizele ei. E greu sa faci un gen de antrenament care sa te ajute pentru orice fel de competitie. Daca te antrenezi pentru frig o sa faci fata mai greu la cald, daca te antrenezi pe plat o sa fie mai greu in panta si asa mai departe.

FORCE: Stim ca ai hotarat sa sprijini cateva fundatii. Povesteste-ne mai multe.

AR: Ajutand oamenii cu siguranta te ajuti si pe tine. Nu poti sa treci prin viata fara sa te intereseze nimic, sa nu iti pase de cei din jurul tau. Mi-am dat seama ca pot face ceva, ca actiunile mele le pot fi folositoare unor fundatii. Cei de la „Hospice” m-au contactat pe Facebook, mi-au spus ca le place ceea ce fac si ca as putea sa ii ajut. Apoi am aflat de „Salveaza Vieti” de la unul din colegii mei care este voluntar acolo. Mi-a placut si am decis sa ii sprijin.

Pana la urma, noi, romanii nu putem sa ne plangem de mila mereu si sa ne autocompatimim. Sa zicem asta e soarta noastra, viata noastra, asta e. Macar sa murim luptand, nu in genunchi. Cred foarte mult intr-un proverb francez: „Fiecare sa-si mature in fata portii si strazile vor fi curate”. Sunt bucuros pentru ca am intalnit din ce in ce mai multi oameni care se zbat sa faca ceva.

FORCE: In ce a constat ajutorul tau?

AR: Este foarte important sa stie cat mai multi oameni ca astfel de fundatii exista  si ca daca nu ar exista ar fi tragic. Conteaza foarte mult mesajul transmis. Apoi am facut diverse actiuni prin care s-au strans bani pentru cauze pe care le-am popularizat pe blog sau prin diferite metode. De exemplu, Hospice se ocupa de ingrijirea paliativa a bolnavilor aflati in faza terminala si au o clinica in Brasov  si acum deschid una in Bucuresti. O sa alerg in septembrie de la clinica din Brasov pana la cea din Bucuresti pentru a atrage atentia asupra cauzei lor si pentru a strange bani.


FORCE: In ultimii doi ani ai fost pus in tot felul de ipostaze. Una dintre cele mai grele a fost cea de speaker. Ce ne poti spune?

AR: Frica mea cea mai mare este vorbitul in public. Inainte de experienta de la Polul Nord au aflat cei de la TED Bucuresti de intentia mea si mi-au propus sa tin un discurs. Eu nu stiam nici ce e TED, habar nu aveam. Am intrebat si eu un coleg mai rasarit si a zis „Mama,  ce tare!” si am zis da. Doua saptamani am lucrat la speech si il repetam de cel putin 5 ori pe zi si inainte de culcare, ma puneam in pat, inchideam ochii si il repetam in gand. Eu nu am talentul sa scriu un speech, sa il memorez si sa il zic pe de rost. Dupa aceea, dupa ce am fost la TED, mi s-a parut o experienta ca cea de la Polul Nord.  Sa ai primul speech la TED e ca si cum ai avea primul maraton la Polul Nord. Am hotarat ca pentru invitatiile ce au venit ulterior sa donez fundatiilor pe care le sustin jumatate din banii pe care ii primesc, atunci cand este cazul.

FORCE: Cu ce supererou te asemeni?

AR: Ai supereroi pana incepi tu sa iti faci viata cum vrei. Prin supereroi traiesti anumite calitati pe care vrei sa le ai sau sa iti invingi anumite temeri pe care le ai. Cand iti invingi tu singur temerile si iei viata in piept nu o sa te mai intereseze eroii si devii tu un erou pentru tine, pentru copii tai, pentru cei din jur.

FORCE: Suntem in 2021. Cine esti acum?

AR: E foarte simplu. Sunt Andrei alergatorul cel care a inspirat foarte multi oameni sa inceapa sa faca miscare, nu neaparat sa alerge. Deja traiesc intr-o tara normala in care oamenii fac miscare, traiesc sanatos si se respecta mai mult unii pe ceilalti. Am o sotie si doi copii minunati cu care imi petrec mult timp. Sunt recunoscut ca un foundraiser pentru fundatii, am deja foarte multe proiecte realizate atat caritabile cat si in zona educatiei pentru ca aici e viitorul nostru si trebuie investit. Sunt foarte fericit si multumit .

FORCE: In incheiere te rugam sa transmiti un mesaj tinerilor din Romania.

AR: Sa identifice fiecare punct forte pe care il au sa si-l dezvolte foarte mult, iar acolo unde au puncte slabe si in principal temeri sa le accepte, sa se obisnuiasca cu ele. Daca esti cel mai timid om de pe pamant nu o sa ajungi cel mai mare speaker, si atunci merita sa-ti dezvolti alte calitati. Sa incerce in zonele in care stau foate slab sa ajunga la un nivel mediu si sa se concentreze foarte mult pe calitati.  In momentul in care vor capata experienta in aria lor de specialitate, care ideal ar fi sa se suprapuna cu pasiunea lor, sa nu intre in monotonie. Sa fie implicati in cat mai multe proiecte astfel incat de la an la an sa capete o noua experienta .

A fost o parte din povestea lui Andrei Rosu, care ar trebuie sa fie un model pentru fiecare dintre noi, caci omul acesta a reusit sa invinga kilometrii, gerul si caldura, visand cu ochii deschisi si cu capul in nori dar planificand si actionand cu mare atentie si cu picioarele pe pamant.

 

Au inceput inscrierile in programul de burse Orizonturi Deschise

April 22nd, 2011

Inscrierile pentru cel mai amplu program national de burse private pentru masteranzi si doctoranzi, Orizonturi Deschise, derulat de Fundatia Dinu Patriciu pentru al patrulea an consecutiv, se vor desfasura in perioada 15 aprilie – 15 iunie 2011.

Prin acest program, Fundatia Dinu Patriciu acorda anual 100 de burse in valoare individuala de 15.000 USD pe an, pe toata perioada programului de pregatire.

Programul Orizonturi Deschise se adreseaza tinerilor care doresc sa urmeze programe de master sau doctorat la cel mai inalt nivel, in cadrul universitatilor de prestigiu din afara tarii. Pentru a se inscrie, candidatii trebuie sa fie cetateni romani si sa fie admisi la universitati de top din lume.

„Conditia intoarcerii in tara este cea in jurul careia se concentreaza programul Orizonturi Deschise. Ne dorim sa avem din ce in ce mai multi tineri educati la cele mai bune universitati ale lumii, care se intorc ulterior in Romania si dezvolta proiecte valoroase aici”. a declarat Tincuta Baltag, Director General al Fundatiei Dinu Patriciu.

Obiectivul Fundatiei Dinu Patriciu este acela de a contribui, prin sustinerea tinerilor, la cresterea nivelului de educatie si excelenta din societatea romaneasca. Din acest motiv, beneficiarii burselor Orizonturi Deschise se angajeaza sa se intoarca in tara dupa terminarea programului de master/doctorat pentru o durata de timp cel putin egala cu cea a formatiei urmate pentru care au primit bursa, in caz contrar urmand a returna contravaloarea bursei si a penalizarilor specificate in contractul de bursa privata.

Detaliile complete ale programului, dar si formularul de inscriere online sunt disponibile aici.

 

Zile de neuitat.. Sfarsitul unui drum, inceputul altuia

October 17th, 2010

Timpul trecuse foarte repede, si nici nu ne-am dat seama ca era deja ziua 5, cand in afara de dezvoltare personala incepeam sa ne dezvoltam si profesional. Astfel, insotiti de Irina Panzaru de la Achieve Global, Fortosii au invatat totul despre Project Management, in ce consta coordonarea unui proiect, etapele acestuia, iar la sfarsitul zilei am ramas vrand sa aflam mai multe, fascinati de tot ce auzisem. Pentru petrecerea de seara, ne-am intors putin in timp si am dansat pe ritmuri Oldies but Goldies.

In ziua 6, impreuna cu Dan Ionita de la Ascendis, Fortosii au inceput o proba facuta pentru temerari: escaladarea Everestului. De-a lungul drumului, acestia au trebuie sa calculeze proviziile de care aveau nevoie, corturi etc, toate pentru a nu fi prinsi nepregatiti in incercarea de a ajunge pe varf. Acest business game, le-a testat tuturor capacitatea de gandire analitica si concentrarea. Seara ne-am distrat copios, cand am asistat la circ: Fortosii au incercat sa ne uimeasca cu talentele lor, acte adevarate de magie si in acelasi timp amuzandu-ne cu imitatii de animale.

In ziua urmatoare, Dan i-a initiat pe toti in ale vanzarilor si tainele negocierii, training dupa care toti Fortosii au ramasi impresionati. Dupa amiaza, Iulian a avut grija sa le explice tuturor cum sa isi organizeze mai bine timpul, intr-un training extrem de util de Time Management. Seara a fost dedicata descoperii stelelor, deoarece tocmai incepuse curentul de meteori Perseide, iar la 1440 m am avut parte de un adevarat spectacol pe cerul superb din Paltinis.

Ziua 8 a continuat trendul autocunoasterii, iar impreuna cu Cosmin Joldes de la Achieve Global, Fortosii au facut diferite teste de autocunoastere, si au fost surprinsi de unele rezultate, relevante pentru personalitatea lor. In a doua parte a zilei, pentru portiunea Povesti de Succes, am avut un invitat special. Aproape de la inceputul Scolii de Vara, toata lumea era curioasa sa afle cine va fi acesta. Raspunsul: Mihai Sturzu de la Hi-Q, care i-a incurajat pe liceeni sa aiba incredere in fortele lor, sa tinteasca cat mai sus si sa isi urmeze pasiunile si visele. De asemenea Mihai le-a prezentat si „Modelul Meu”, un proiect social de dezvoltare personala de mare anvergura, pe care spera sa il porneasca in curand. Noi ii uram mult noroc in acest sens. Seara am petrecut pe ritmuri orientale, intr-o atmosfera tipica din Orientul Mijlociu.

A doua zi, a fost ziua mult astepta, cea a excursiei in zona zona Sibiului, o zi plina de relaxare. Dupa ce ne-am plimbat cu bicicleta prin centrul orasului, am fost sa vizitam muzeul Astra, cel mai mare complex al satului romanesc din tara noastra, iar pe drumul spre Paltinis, am oprit si la cetatea Cisnadioara. Obositi dupa atata vizitat, seara am inceput un adevarat campionat de board games, twister, mima si mafia.

In ultima zi, am avut parte de niste invitati deosebiti, cei de la Sacosa de Panza. O zi de reflectie asupra viitorului, Fortosii au aflat mai multe despre cat de mult bine pot sa faca proiectele sociale, si si-au dat frau liber creativitatii cand si-au personalizat propriile sacosi. Desi nu doream sa sa vina acest moment, a sosit si ultima seara cu inchiderea Scolii de Vara FORCE, unde am acordat diplome, am ras mult, ne-am imbratisat si adunati in jurul unui foc de tabara ne-am adus aminte de toate momentele frumoase petrecute impreuna. Am avut insa parte si de o supriza minunata din partea unor fosti participanti FORCE 2009, Rafa, Costi si Vraji ;) , care s-au hotarat sa porneasca la drum pentru a cunoaste noua generatie de Fortzosi si pentru a isi readuce aminte de momentele minunate de la Sarata Monteoru, din vara anului trecut.

Ne-am despartit cu greu, atunci cand am ajuns la gara din Sibiu, pentru ca nici unul nu vroiam sa plecam acasa. Am plecat de la Paltinis cu multe prietenii adevarate, cu emotii, cu vise frumoase, am plecat schimbati si in acelasi timp pregatiti sa aducem schimbarea aceea si in vietile celor din jurul nostru, si nu ne-am zis deloc pa, ci pe curand, pana la urmatoare reintalnire FORCE. Am devenit mai increzatori, si am pornit pe drumul catre un infinit de oportunitati impreuna cu cei 20 de Fortosi de anul trecut.

Echipa FORCE va saluta cu drag, va ureaza sa va bucurati si sa profitati de orice clipa si sa fiti mereu bucurosi si veseli. Si daca doriti sa faceti parte din Comunitatea FORCE, Scoala de Vara o sa isi deschida din nou portile vara urmatoare. Va asteptam cu drag !

Echipa FORCE



 

Nu renuntati sa credeti in voi

July 25th, 2010

Una din cele mai importante calitati pentru a avea succes in tot ceea ce facem este perseverenta. Odata ce ati stabilit exact ceea ce vreti sa realizati trebuie sa luati masuri puternice intr-un ritm continuu pentru a reusi.

Unele dintre lucrurile pe care le veţi observa pe drumul spre obiectivele voastre, sunt obstacolele. Asta este, veţi întâlni obstacole care par să sară de nicăieri, în încercarea de a opri progresul. Bazati-va pe aceste obstacole pentru ca acestea sunt o parte din viaţă. Treaba fiecaruia este să fie perseverent şi sa incerce sa depaseasca aceste obstacole. Dacă nu intampinati obstacole de-a lungul drumului vostru catre succes, mai mult ca sigur nu o sa va autodepasiti niciodata si o sa va plafonati.

Dacă vă faceţi timp pentru a studia orice persoană de succes, veţi afla că marea majoritate dintre ei au avut mai multe eşecuri decât succes. Acest lucru se datorează faptului că oamenii de succes sunt perseverenti; pe masura ce sunt pusi la pamant ei se ridica si merg mai departe. Secretul consta in ce faci atunci cand dai de greu: renunti sau mergi inainte? Pe de altă parte, oameni care renunta, niciodată nu ating succesul. De exemplu, Walt Disney a fost refuzat de 302 de ori înainte de a primi finanţare pentru visul său de a crea “cel mai fericit loc de pe pământ”. Astazi, din cauza perseverentei sale, milioane de oameni impart “bucuria Disney”. Colonelul Sanders a petrecut doi ani conducand pe teritoriul Statelor Unite in cautare de restaurante care să cumpere reteta lui de pui. El a fost refuzat de 1009 de ori! Si cat succes are brandul KFC in ziua de azi? Acestea fiind spuse, reţineţi că trebuie să reevaluati în mod constant abordarea pe care o utilizaţi pentru a va atinge telul. Nu are rost sa fiti perseverenti in ceva ce faceti incorect! Uneori trebuie să modificati abordarea de-a lungul drumului. De fiecare data cand faceti ceva invatati din acea experienta, şi, prin urmare găsiti o modalitate mai bună de a face acest lucru data viitoare.

Alte exemple de persoane care nu au renuntat niciodata la visul lor:

• Albert Einstein nu a vorbit până la patru ani şi nu a citit până la şapte. Profesorul său îl descria ca fiind “lent din punct de vedere mental, nesociabil şi pierdut complet în visele sale nechibzuite”. Nu a fost admis la nicio facultate cu profil politehnic din Elvetia.
• Filmul „Star Wars” a fost respins de fiecare studio de film de la Hollywood înainte ca 20th Century Fox sa accepte in cele din urma sa il produca. Pana la urma s-a dovedit a fi unul dintre filmele cu cele mai mari incasari din istoria cinematografiei.
• În 1954, Jimmy Denny, manager la Grand Ole Opry, l-a concediat pe Elvis Presley dupa primul lui cantec interpretat. El i-a spus lui Presley: “O sa fii toata viata ta un nimeni, baiete. Ar trebui sa te intorci la a conduce camioane”. Elvis Presley a devenit cel mai popular cântăreţ în America…
• Romanul clasic al lui Margaret Mitchell,”Pe aripile vantului”, a fost refuzat de mai mult de 25 de editori.
• Henry Ford a esuat si a fost lefter de 5 ori inainte de a reusi in cele din urma.
• Beethoven manipula vioara neindemanatic si prefera sa isi cante propriile compozitii in loc sa isi imbunatateasca tehnica. Profesorul lui i-a spus ca creatiile lui sunt niste gunoaie si ca nu o sa reuseasca niciodata sa fie compozitor. A continuat sa compuna, sa cante si sa dirijeze, chiar si dupa ce a ramas surd complet.
• Aerodinamic, bondarul nu ar trebui să fie in stare să zboare, dar bondarul nu ştie acest lucru asa ca isi vede de treaba lui si zboara in continuare.

Va las cu doua lucruri, un citat absolut superb si un filmulet care sper sa va ofere puterea de a merge mai departe atunci cand credeti ca sunteti la pamant. Niciodata sa nu renuntati sa credeti in voi si in ceea ce puteti realiza.

„Am ratat peste 9000 de cosuri in cariera mea. Am pierdut aproape 300 de meciuri. De 26 de ori mi s-a oferit posibilitatea sa inscriu cosul castigator si am ratat. Am ratat de nenumarate si nenumarate ori in viata mea. Si tocmai din acest motiv am atins succesul.” Michael Jordan